Procesul de incluziune socială[1]
În accepțiunea dată de către Comisia Europeană[2] incluziunea socială este un proces prin care se asigură că persoanele confruntate cu riscul sărăciei şi excluziunii dobândesc oportunităţile şi resursele necesare pentru a participa pe deplin la viaţa economică, socială şi culturală şi că se bucură de un standard de viaţă şi bunăstare considerat normal în societatea în care trăiesc. Incluziunea socială asigură participarea sporită a acestor persoane la luarea deciziilor care le afectează viaţa, precum şi accesul lor la drepturile fundamentale.
Politica Guvernului României de incluziune socială se bazează pe o abordare proactivă, având drept obiectiv creşterea generală a standardului de viaţă al populaţiei şi stimularea câştigurilor obţinute din muncă, prin facilitarea ocupării şi promovarea politicilor incluzive cu adresabilitate către toate grupurile vulnerabile. Principalele grupuri vulnerabile sunt, confom legislație actuale: minoritatea romilor, persoanele cu handicap, femeile, copiii străzii, tinerii de 18 ani care părăsesc instituţiile de protecţie ale statului, persoanele în vârstă.
În context national, procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile: protecţiei sociale; ocupării forţei de muncă; locuirii, educaţiei şi sănătăţii; informăriicomunicării; mobilităţii; securităţii; justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii. (conform art. 6 lit. c) din Legea nr. 292/2011 – Legea asistenţei sociale)
Excluziunea socială nu este similară sărăciei. Ea este, percepută de regulă de către persoanele afectate de către aceasta ca fiind rezultatul unei serii nefericite de evenimente care „fac parte din viaţă”.
Cu toate acestea, excluziunea socială este, în primul rând, un fenomen social, creat de dinamica socială corespunzătoare, marcat de inexistenţa condiţiilor de bază pentru exercitarea cetăţeniei.
Incluziunea socială, pe de altă parte, se bazează pe accesul indivizilor şi al familiilor la un set de standarde sociale, sub formă de drepturi sociale.
Altfel spus, conceptul de incluziune socială se referă la egalitatea în ceea ce priveşte oportunităţile cu scopul de a obţine drepturi egale.
Excluziunea şi incluziunea socială sunt concept multidimensionale. Dimensiunea economică – venit şi angajare – este fără îndoială decisive, dar nu este singura relevantă.De exemplu, deşi educaţia populaţiei rome în general şi a femeilor rome în special este redusă, atitudinea femeilor şi fetelor faţă de şcoală este una pozitivă. Inmajoritatea cazurilor, şcoala oferă, în primul rând, mijloacele prin care te poţi descurca în societate şi prin care poţi avea surse constant de venit. Tocmai din acest motiv, una din priorităţile societăţii noastre ar trebui să fie integrarea populaţiei de etnie romă în sistemul de învăţământ obligatoriu şi apoi, mai departe, în sistemul forţei active de muncă. In acest fel, ambele părţi ar avea de câştigat: comunitatea romă ar evolua, prin implicarea în forme moderne de muncă şi trai, iar societatea românească ar câştiga forţă de muncă şi imagine pozitivă pe plan national şi internaţional, prin implicarea activă a etniilor minoritare la viaţa şi evoluţia social-economică a naţiunii.
De aceea, pentru Incluziunea socială a romilor, statul roman are în vedere următoarele obiective strategice:
(1) Asigurarea accesului egal, gratuit şi universal al cetăţenilor români aparţinând minorităţii rome la educaţie de calitate la toate nivelurile în sistemul public de învăţământ, pentru a sprijini creşterea economică şi dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere.
(2) Promovarea educaţiei incluzive în cadrul sistemului educaţional, inclusiv prin prevenirea şi eliminarea segregării, precum şi combaterea discriminării pe baze etnice, de statut social, dizabilităţi sau alte criterii care afectează copiii şi tinerii proveniţi din grupuri dezavantajate, inclusive romi.
(3) Stimularea creşterii ocupării forţei de muncă a persoanelor aparţinând minorităţii rome şi creşterea atractivităţii pentru investiţii.
(4) Stimularea măsurilor de promovare a sănătăţii care să contribuie la creşterea accesului cetăţenilor aparţinând minorităţii rome la serviciile de sănătate publică şi la creşterea speranţei de viaţă.
(5) Asigurarea de către instituţiile centrale, locale şi partenerii sociali a condiţiilor de locuit decente în comunităţile defavorizate din punct de vedere economic şi social, precum şi asigurarea accesului la servicii publice şi mică infrastructură.
(6) Păstrarea, dezvoltarea şi afirmarea identităţii culturale (limba, obiceiuri, patrimoniu) a minorităţii rome.
(7) Dezvoltarea, de către instituţii, a unor măsuri care, prin serviciile pe care le oferă, să răspundă unor nevoi sociale ale categoriilor defavorizate, în domeniile: dezvoltare comunitară, protecţia copilului, justiţie şi ordine publică.
[1] Adaptare după “Ce este incluziunea socială?”, material elaborat în cadrul proiectului ”INSERT – ÎMPREUNĂ PENTRU O SOCIETATE INCLUSIVĂ”, Proiect cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013. Solicitant: Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Giurgiu
[2] Joint report by the Commision and the Council on Social Inclusion, 2003.